the Waiting drives me Crazy February 2, 2009

Chef monstruos. Alcool. Dans. Baietei. Alcool. Oboseala usoara. Dans. Alcool. Baietei. Alcool. Oboseala medie. Dans. Trancaneala. Mancare. Alcool. Oboseala crunta. Dans. Trancaneala. Dans. Oboseala cronica. Pat.

Ma asez comod. Un tanar cunoscut din vedere se intinde langa mine. Trec aproximativ 5 min, suficient cat sa-mi dau seama ca nu o sa am stare cu el langa mine si va VA TREBUI, pur si simplu VA TREBUI sa ma pupe, DIN PRINCIPIU! Incepe asteptarea. Cu ochii in 4 sfredelesc intunericul, pazind vreo miscare din partea cealalta a patului. Cu urechile ciulite ascult respiratia de langa mine, care tradeaza ganduri nu tocmai biblice. Trece juma’ de ora, mult mai mult decat o femeie emancipata a secolului 21 e dispusa sa astepte. Probabil simtind incurajari chimice majore din jumatatea mea de pat, domnisorul se decide sa make his move. Si aud in tacerea noptii: “Auzi, pot sa pun mana in jurul tau? Adorm mai bine daca tin pe cineva in brate”. Si uite-asa a cazut THroia in acea seara…

de Craciun, fa o fapta buna January 31, 2009

Hand, Iasi, seara de Ajun. Decorul este perfect pentru dans, bautura si feme… adica good clean fun, scuze. Ca pe vremurile bune, Anuta si cu mine ne zbantuisem toata seara ca doua nesatule. La un moment dat se intinde spre mine si-mi zice “Mai, tii minte cand dansam aici vara si la un moment dat te uiti la mine si zici “Baaaaaai, da’ sa puna si o piesa proasta ca sa pot sta si eu jos sa ma odihnesc!!”. Radem noi, totul bine si frumos.

La un moment dat, Ana primeste un telefon si-mi zice ca trebuie sa plece putin. Si cum stateam noi langa bar sa vorbim maruntisuri ca inainte de plecare, apare intre noi un cap pletos care se uita la mine si ma intreaba semi-alarmat daca poate sa stea de vorba cu mine. Ma amuza chestiile astea asa ca zic bine insa asteapta acuma ca un copil cuminte cat vorbesc cu prietena mea. Ok, zice, si nu se misca cu nici un milimetru. Ana si cu mine ridicam cate o sprinceana si continuam sa vorbim in acelasi ritm. Nu cred ca am apucat sa spun doua vorbe trei prostii ca aud un “Scuza-ma, poti sa ne lasi sa vorbim te rog” adresat, miraculos, Anei. Dublam amandoua diametrul ochilor si ziceam “DA, insa ASTEAPTA putin!”. Nimic. Capul se bataie nerabdator. Ana isi da seama ca n-o sa avem viata cu asta, eu la fel. Oricum se grabea asa ca pleaca.

Ma uit la tanar. Inalt, frumusel, cu creierul uitat la departamentul de “lost and found”.
- Mda, spune.
- Uite, il vezi pe baiatul ala de acolo? Si-mi arata un alt tanar stind cumintel ca un premiant la coltul barului, cu un suculet in mana. Stai te rog intre noi.
- Ce sa fac?….
- Stai te rog intre noi. Te rog eu mult, nu e asa greu, stai te rog intre noi.
Greseala de om naiv, ma asez intre ei, poate tace. Cum insa nu specificase ce sa fac, ma apuc sa dansez, cu grija sa nu parasesc spatiul dintre ei doi.
- Nu, nu, nu! aud, si simt o mana cum ma trage usurel inspre bar. Nu e bine ce faci!
Deja nu mai eram amuzata nici de ton, nici de atitudine. Dau sa plec in lumea mea marunta.
- Nu, stai aici te rog. Uite, el e X. si ma intoarce usurel inspre tanarul cu suculet amintit mai sus. Ca si cum se pregatise toata viata pentru acest moment, numitul X imi intinde mana si se prezinta extrem de respectuos.
- Pe tine cum te cheama?
- Nu am nume, zic.
Baiat mai destept decat ma asteptam judecind dupa amicul lui, X intelege ca nu am chef si zice “Ok, am inteles” si ma lasa in pace. Indreptindu-ma spre masa mea ii urez, cu adinca recunostinta, o seara faina. Pleata ambulanta insa nu pricepe asa usor.
- Ce faci? Unde pleci?
- Baietel, asculta, chiar nu am chef. Te rog lasa-ma. Si dintr-o data ma ia la dans. Ma gandeam ca acuma CE o sa-mi mai zica?! Si deodata urechile mele aud urmatoarele:
- De ce nu vrei sa vorbesti tu cu X? E un baiat foarte bun.
- Baietel, asculta. Nu e complicat. X vrea sa se culce cu mine si rolul tau e sa faci lipeala. Insa eu nu vreau asa ca te rog lasa-ma in pace.
Un potop de proteste izbesc urechea mea delicata.
- Vai da’ chiar nu stiu cum poti sa te gandesti la asa ceva, in nici un caz…. Cat de departe te gandesti….
Ma uit bine la el, cat sa-mi vada spranceana ridicata la maxim.
- Mda, bine, poate ca ai dreptate, insa ai tu inima sa il refuzi pe X? Stii tu prin cate a trecut baiatul asta? Si cat a suferit in ultima vreme? Ai tu inima sa il refuzi?
La auzul acestor vorbe, un val de buna dispozitie ma inunda. E si pity sex o chestie, insa cand pledoaria vine din alta parte, e de-a dreptu hilar.
- Vai, dar te rog, cheama-l ca-i zic fara nici o problema.
Si incep sa rad.
- Ai tu inima sa-l refuzi?!?
- Da baiete, da’ chiar te rog, chema-l ca-i zic chiar acuma.
- Auzi, eu am incercat! Esti foarte, foarte rea. Eu chiar am incercat! Si sa stii ca de acuma e problema ta. Chiar e. Eu am incercat! Gata, de acuma tu vorbesti cu el. Eu am incercat! E problema ta, e chiar problema ta de acuma!
- … … …

Si ma paraseste pe ringul de dans. Stupoare amestcata cu fericire. Sweet, sweet peace.

ochi albastri, sau poate verzi January 30, 2009

Iasi, Hand. Noapte. Ana vrea baie. Eh, asta e, conform traditiei o insotesc. Inauntru, mult prea aglomerat ca sa-mi mai bag si eu nasul. “Lasa ca te astept afara” zic eu, in naivitatea mea. Imi da sticla sa i-o tin. Ma sprijin de perete si privesc intens aparent peretele din fata, in realitate interiorul sufletului meu nitelus trotilat. Simt cum un obiect de dimensiuni medii intra in raza mea vizuala. Oh, este un tanar! Vorbeste! Cu mine! Ce zice asta?….
- Hai noroc! spusese, intinzindu-mi berea sa ciocnesc cu el. Ezit, nu neaparat pentru ca nu e berea mea, ci mai degraba pentru ca sticla e de fapt goala.
- Sanatate, raspund.
Zambete largi sunt schimbate dinspre transee inspre baricade.
- Nu esti din Iasi, am dreptate nu-i asa?
- M-ai prins. Sunt din Germania. Cum ti-ai dat seama?
- Dupa ochi, zice si atinge un nou prag al zambitului. Usurel, se apropie de victima care mai spijinita de perete nici nu poate sta.
- Da… Bravo.
- Hm…. nu esti din Germania. Moldoveanca, nu?
- Uau, chiar esti bun! (mda, se referea la Basarabia evident insa mi-a fost lene sa-l corectez. In fond, tot oameni si aia, nu carabusi, nu?) Trece pe langa noi Mh, insa nu se prinde ca trebuie sa se opreasca sa ma salveze. Creierul slabit de alcool incearca sa recupereze teren cu o idee, oricare.
- Pot sa-ti cumpar o bere? Zambetul e la pragul maxim posibil, un milimetru mai mult si cred ca o sa i se rupa fata in doua de la efort.
- Uhm… multumesc tare frumos insa nu…. uite ca a iesit Ana de la baie, paaaaaaaa! Basarabia, pamant romaneeeeeesc!

fantezie cu apa plata January 30, 2009

Hai sa va povestesc cam la ce fel de lume e expusa o tanara domnisoara in zilele noastre: iesisem eu in oras cu o prietena venita toooocmai din Statele Unite. Nu o vazusem de foaaaaarte mult timp si stateam noi si palavrageam pe balconul unui fo(oooo)arte simpatic bar iesean, schimbind impresii si la cate zece minute schimbind si paharele intre noi. Ei si la un moment dat vine un omustean si se prezinta ca pe el il cheama asa si pe dincolo si ca el vrea sa imi cumpere ceva de baut, dar fara nici un fel de implicatii, sa nu-mi fac idei gresite, asa vrea el, ca-i sunt simpatica. Initial m-am blocat, pentru ca asa fac eu, ma blochez in situatiile astea. Dupa care am inceput sa ma gandesc daca sa-i cer cocktailul ala super-scump pe care n-o sa mi-l permit eu niciodata sau sa fiu de treaba si sa ii cer ceva mai omeneste posibil. Stau, stau, apoi zic bine, fie, imi poti lua o apa plata daca vrei neaparat sa imi faci cinste (m-am gandit ca orice mai scump de atata justifica aoleu-doamne-sfinte-cine-stie-ce). Se uita la mine intrigat apoi ma intreaba: “Da’ o bei daca ti-o iau, da?” “Da, da, o beau, cum sa nu”. Se duce omuletul si-mi ia apa dupa care incepe sa se uite la mine cum beau si sa-mi puna intrebarile alea subintelese in partea cu “fara implicatii” de care vorbiseram noi initial. In acelasi timp, nus’ce l-a apucat si pe altul care statea langa mine pe jos sa ma traga de fusta. Pana la urma a venit frate-meu si m-a salvat, luindu-ma dincolo. Mai vorbesc eu cu unii, cu altii, la un moment dat ma asez la o masa fix langa omul nostru. Eu mi-am vazut de treaba insa el isi urmarea atent investitia. Dupa care vine la mine ca ce faci, ca ma ignori total. A, vroiai sa mai stai de vorba? Ia loc, vorbeste! Pauza. Apoi incepe: ei, si la ce facultate esti, uau, e interesanta publicitatea, cati ani ai, serios, hai nu mai glumi cu mine ca n-ai 42, cine e baiatul ala cu plete care tot vine la tine, a, e fratele tau, nu, nu il cunosc, dar ai fost vreodata indragostita, ah, inca esti, stii eu sunt un tip mai pragmatic trebuia sa-mi spui de la inceput, hai ca mai vorbim, pa pa.

cu drag, fata mosului