Vineri seara in Hand, vesnicul Hand. Din ce in ce mai suparata, dezamagita, trista etc. pt. ca persoana pe care o asteptam nu mai ajungea naibii odata! Oricum cu o stare de spirit nu dintre cele mai bune, ma aciuasem pe langa Cezara si Stefan care aveau o discutie foarte captivanta, restul lumii nu stiu pe unde se evaporase.
La un moment dat, cum stateam eu asa, ganditoare cu berea-n mana, simt ca se apropie un individ care se tot zgaise la mine:
- Scuza-ma.
Mimez un „Da.” cu sprancenele.
- Ce faci?
Mimez un „Eh, bine.”.
- Esti bine?
Un alt „Da.”.
- Esti OK?
Un „Da.” aproape amuzat ca omu’ are nevoie de atatea intrebari ca sa inteleaga daca-s OK sau nu.
- Pot sa-ti cer ceva?
Mimez un „Ce?…”.
- O privire.
Ma intorc c-o sparnceana ridicata si-i dau privirea ceruta dupa care ma sucesc la loc si-mi vad de gandurile mele. Ai zice ca oricine s-ar prinde ca nu-i cazul, dar nu:
- Nu suporti barbatii?
Imi infloreste un zambet din ce in ce mai larg pe moaca.
- Conationalii?
Ma bufneste rasul si ma intreb daca stie ca André nu e conational intr-adevar sau i s-a nazarit pur si simplu intrebarea asta.
Sta, se gandeste si gaseste o alta abordare:
- Stii ca negrul semnifica rau.
Ma uit la mine, ridic din sprancene si ma gandesc ca „Ei, fiecare are dreptul sa interpreteze cum vrea…”.
Si continua:
- Da’ la tine am gasit ceva bun. Culoarea alba din varful tenisilor.
Ma apuca rasul si ma indepartez, cred ca tocmai se terminase discutia Cezarei cu Stefan.
Trece o bucata de vreme in care starea mea de spirit nu se imbunatatise, ci dimpotriva. La un moment dat ma trezesc iar cu el langa mine. Eu tocmai ma chinuiam sa-mi notez in telefon toate prostiile pe care mi le zisese, ca sa nu le uit (am uitat multe dintre ele):
- Ai niste ochi superbi. Imi plac. Da’ nu stiu de ce.
In mintea mea: „:)) Si ce? Vrei sa-ti zic eu de ce?”, in continuare concentrata la scris.
- De ce esti tot timpul negativista?
Ma intorc, ma uit la moaca lui sa vad daca am inteles bine si continuu sa tastez, din ce in ce mai repede.
- Te consideri pierduta?
Asta a pus capac. :))) Pe cuvant daca nu mi-a stat pe limba sa-i zic: „Stai! Vorbeste mai rar ca nu pot sa scriu atat de repede. Poti sa repeti ce-ai zis ultima data?”
A, apropo. Asta e ala care-i marturisea Anei mai tarziu in aceeasi seara ca e in aceeasi zodie cu toate femeile din viata lui. Ana pe care o trageam impreuna cu Cezara (da?) de mana sperand s-o eliberam de „filozof”.
Tre’ sa recunosc totusi ca de imaginatie nu duce lipsa individul. Iti trebuie ceva ca sa debitezi atatea chestii una dupa alta.
Recent Comments